miercuri, 18 martie 2009

Salată cu şuncă şi crudităţi




Pentru această salată avem nevoie de:

- câteva frunze de salată verde


- o ţelină mică rasă

- 1-2 morcovi raşi


- 1 castravete ras


- 1 măr verde ras


- 3-4 feliuţe de şuncă pe care le tăiem fâşii


- 1-2 linguri de maioneză

- sare, piper.

Se pun toate ingredientele într-un castron şi se amestecă bine.
Această salată este foarte uşoară, iar datorită mărului şi castravetelui este şi răcoritoare.
POFTĂ BUNĂ!



duminică, 15 martie 2009

Urzici



Ieri, când am fost la cumpărături, în magazinul de unde îmi cumpăr legume şi fructe mi-a sărit în ochi o ladă în care erau puse pungi cu urzici. N-am mai mâncat de câţiva ani aşa ceva, însă de cum le-am văzut m-a apucat dorul de urzicile pe care le facea mama şi pe care le mâncam cu mare plăcere alături de mămăliguţă. Aşa că mi-am luat şi eu o pungă, însă habar aveam cum se fac. Tot ce îmi aduceam aminte era ca aveau un gust puternic de usturoi şi că le mâncam cu mămăliguţă.
Am uitat de chifteluţele marinate pe care îmi propusesem să le fac şi am plecat acasă hotărâtă să fac urzici. Am pus mâna pe telefon, am sunat-o pe mama şi am întrebat-o cum le făcea ea.
Acum vă prezint şi vouă reţeta mamei de urzici. Eu nu le-am cântărit, aşa că nu am ştiut să-i spun mamei ce cantitate am, însă ea m-a învăţat să le fac pas cu pas, încercându-le (gustându-le).
Am încercat să măsor cât de cât ce am pus eu acolo, aşa că am să vă dau nişte cantităţi orientative:
- urzici (am avut un castron de 2 litri plin);
- 1 ceapă mare;
- 3-4 linguri ulei;
- 3 linguriţe usturoi zdrobit;
- 1-2 linguri rase de făină;
- sare.


Am spălat bine urzicile şi le-am curăţat. Într-o cratiţă am pus apă cu sare la fiert. Când apa a început să fiarbă am curăţat ceapa şi am pus-o întreagă la fiert împreună cu urzicile.

Urzicile s-au fiert cam în 30-35 de minute. Înainte de a opri focul eu le-am verificat: am luat câteva frunze şi am văzut că se zdrobesc foarte uşor.
După ce s-au fiert am scos ceapa şi am aruncat-o, iar urzicile le-am scurs bine de apă, apoi le-am zdrobit cu o lingură de lemn.
Atenţie! Apa în care au fiert urzicile nu o aruncaţi.

Am zdrobit usturoiul şi l-am amestecat cu sare şi ulei.

Făina am amestecat-o cu câteva linguri de apă în care au fiert urzicile.

Am pus uleiul la încins într-o tigaie, apoi am adăugat urzicile şi le-am călit 3-4 minute.

Am mai pus peste urzici 2-3 linguri din apa în care au fiert, apoi am început să pun din făina dizolvată cu apă. La îndemnul mamei am pus făina treptat şi le-am gustat (mie mi-au mai rămas 2-3 linguri din făina amestecată cu apă în care au fiert urzicile). Ideea este să nu puneţi prea multă făină şi să transformaţi toată mâncarea într-o ciulama, dar nici prea puţină pentru că rămân prea aspre urzicile.

Am mai lăsat urzicile pe foc doar cât să se fiarbă şi făina, apoi am oprit focul şi am pus usturoiul zdrobit.

Le-am servit imediat, bineînţeles cu mămăliguţă.
POFTĂ BUNĂ!



joi, 12 martie 2009

Dorayaki - clătite japoneze

Reţetă de la Laura Adamache

De foarte mult timp îmi doream să încerc această reţetă, aşa că m-am apucat de treabă. Rezultatul? Au fost delicioase aceste clătite şi îmi pare rău ca nu le-am încercat de când am văzut reţeta.
Eu am făcut o cantitate şi jumătate şi am folosit:
- 6 ouă;
- 300g făină;
- 150g zahăr;
- 3 linguri miere;
- 6 linguri apă;
- o linguriţă şi jumătate praf de copt;
- un plic zahăr vanilat.



Am mixat bine ouăle întregi cu zahărul şi pliculeţul de zahăr vanilat, apoi am adăugat făina treptat.

Praful de copt l-am dizolvat în apă şi l-am adăugat peste compoziţie, iar la sfârşit am adăugat mierea.

Am acoperit amestecul şi l-am lăsat 30 de minute la frigider.
Am încins o tigaie de teflon, fără a o unge cu nimic. Când tigaia a fost suficient de încinsă am pus cu polonicul aluat în tigaie, lasându-l să-şi ia forma singur (nu am mişcat tigaia ca la clătitele obişnuite). Când a inceput să facă bule, am întors clătita.

Atenţie cât le ţineţi! Eu eram cu un ochi la fiică-mea şi cu unul la clătite şi le-am ţinut cam mult. Data viitoare promit să fiu mai atentă. Oricum au fost delicioase şi foarte rapide.
Fiecare le-a servit cu ce a dorit: Finetti, gem de vişine, frişcă, sos de ciocolată.

Laura, îţi mulţumesc pentru această reţetă şi uite aici şi o clătituţă pentru tine cu sos de ciocolată şi frişcă!

luni, 9 martie 2009

Medalioane de somon marinate, la cuptor


Aceasta este reteta noastră preferată de somon. Nu am să dau cantităţi, pentru că fiecare poate pune ingredintele în ce cantităţi doreşte.
Avem nevoie de:
- medalioane de somon (puteţi folosi foarte bine şi file);
- lămâie;
- usturoi;
- cimbru;
- ulei de măsline;
- sare, piper.

Din zeamă de lămâie, usturoi, cimbru, sare, piper şi ulei de măsline pregătim un sos pentru marinată. Medalioanele de somon le spălăm şi le curaţăm de solzi (dacă este cazul), apoi le punem într-un castron şi turnăm marinata peste ele. Acoperim castronul cu folie alimentara şi lasăm la frigider o oră.
După o ora scoatem medalioanele şi le punem la cuptor. Puteţi să le puneţi într-o tavă unsă cu unt şi să acoperiţi cu folie de aluminiu, dar pentru că somonul este un peste gras, eu îl fac pe grătarul de la cuptor. Vă sfătuiesc şi pe voi să faceţi la fel, pentru că astfel se scurge mare parte din grăsime. Dacă medalioanele au capetele ceva mai lungi şi ar putea atârna, ar fi bine să le tăiaţi, pentru că vor cădea în timpul coacerii şi riscaţi să rupă cu ele şi o bucată bună din medalion (eu am paţit-o de câteva ori şi nu aratau deloc bine medalioanele). Sub grătar puneţi o tavă în care să se scurgă grasimea. Nu uitaţi să turnaţi puţină apă în ea, pentru că altfel grăsimea care a curs se va arde şi veţi umple cuptorul de fum.
Eu le-am ţinut 30-35 de minute la cuptor, iar către sfârşit am dat drumul la grill pentru a le rumeni puţin.
Am servit medalioanele cu legume fierte pe aburi, dar puteţi opta la fel de bine şi pentru cartofi natur. Puteţi stoarce şi puţină lămâie, dacă mai este cazul. Eu am pus zeama de la 2 lămâi în marinată şi nu a mai fost cazul pentru că era destul de puternic gustul de lămâie.
POFTĂ BUNĂ!

joi, 5 martie 2009

Ruladă din carne tocată



Am făcut această ruladă după o reţetă din revista Secretele bucătăriei, însă nu am respectat-o întocmai. Mai bine zis eu am facut-o cu ce am avut prin casă. Iată ce am folosit:
- 800g carne tocată de porc;
- 3 felii mari de pâine;
- 180g caşcaval;
- 150g gogoşari muraţi;
- 1 ceapă;
- 4 căţei de usturoi;
- 2 ouă;
- 6-7 cartofi;
- 1 lingură pătrunjel verde tocat;
- ulei;
- boia de ardei dulce, sare, piper.

2-3 cartofi îi tăiem felii rotunde şi îi prăjim.
Ceapa o tocăm mărunt şi o călim în puţin ulei. Când devine sticloasă adăugăm şi usturoiul tocat mărunt şi o lingură de pătrunjel verde tocat şi mai lăsăm foarte puţin pe foc, doar cât să se întrepătrundă aromele.

Cât timp se răceşte ceapa, punem carnea într-un castron şi începem să încorporăm, pe rând, pâinea muiată în lapte şi stoarsă bine, sarea, piperul, ouăle, apoi adăugăm amestecul de ceapă, usturoi şi pătrunjel.

Continuăm cu caşcavalul şi gogoşarii tăiaţi cubuleţe.

După ce amestecăm bine toate ingredientele, aşezăm o parte din compoziţie într-o tavă cu hârtie de copt, punem pe mijloc felii de cartofi prăjiţi, apoi restul de amestec de carne şi modelăm rulada.

Restul de cartofi îi dăm pe o răzătoare mare şi îmbrăcăm rulada cu ei, apoi presărăm pe deasupra sare, piper şi boia de ardei dulce. Băgăm rulada la cuptor şi din când în când mai ungem cartofii de deasupra cu ulei şi îi stropim cu apă.

În reţeta originală se folosea carne tocată mixtă, telemea în loc de caşcaval, în compoziţie se mai adăugau 2 linguri muştar, iar în interiorul ruladei se puneau felii de dovlecei prăjiţi.

POFTĂ BUNĂ!

luni, 2 martie 2009

Budincă cu macaroane şi brânză




Eu fac foarte des această reţetă de budincă pentru că este preferata soţului meu, aşa că a devenit un fel de specialitate a casei.
M-am gândit să vă împărtăşesc şi vouă reţeta, mai ales că este foarte uşor de făcut.
Ingrediente:
- 250g macaroane scurte;
- 500g brânză de vaci (de data aceasta, eu am pus 250g brânză de vaci cumpărată şi 250g brânză de vacă nesărată de ţară);
- 200g smântână;
- 4-5 linguri de zahăr;
- 2 ouă;
- 2 pliculeţe zahăr vanilat;
- stafide.
- puţin unt pentru uns tava.

Se fierb macaroanele în apă clocotită cu sare, apoi se scurg bine. Ouăle se bat bine cu zahărul şi zahărul vanilat, apoi se amestecă cu smântâna, brânza şi stafidele.

Într-un vas tapetat cu unt se pune un strat de macaroane, un strat de amestec cu brânză, apoi încă un strat de macaroane şi la final un strat de brânză.

Se bagă la cuptor şi se lasă până se rumeneşte. Se poate servi caldă, pudrată cu zahăr, dar este foarte bună şi rece.
POFTĂ BUNĂ!